Si stropul se schimba in foc,
La microscop totul e gol,
Si spatiul din bezna se spala cu clor.
Il sparg in geam pe asfintit,
Ascult neonul cel sfintit,
Etajul doi s-a ofilit,
Intr-un trifoi din antic mit.
Doar scaunul se-aseaza sub mine,
Si mana in apa ce-mi vine,
In patul ce zac langa tine,
In patul ce tac fara tine.
Dar cosul primeste gunoiul,
Peretele usa ce prinde,
Cand baia se-nchide in mine,
Din vene eu scriu catre Tine:
"Stransul om din stransul fir,
Scapa sange Benny Hill,
Slabe sanse sa-mi revin,
Din sublim cu vin pelin."
Publicaţi postare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu