Si-atunci cand fulgii, plutind in deriva,
Cu miere din luna topita se-mbata,
Viseaza amor, lichid sa ajunga,
In piela ta fina, marunt sa patrunda.
Eclipsa de aripi, multicolore,
Intuneca cerul, acopera muntii,
Roiesc mii de zile, toti fluturii lumii,
Pe carnea ta dulce, suav s-o sarute.
Iar cand respiri, trezesti stramosii,
La viata iar, ca sa te vada,
Doar tu ai putea s-ajuti fiinta,
Sa isi revina din amorteala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu